Alumni

Câteva cuvinte despre Școala Doctorală de Informatică

 Școala Doctorală de Informatică a cunoscut de-a lungul timpului un număr de peste 55 de doctori, alumnii motivați la început doar de dorința de cercetare. Aceștia au participat cu lucrări științifice la numeroase conferințe naționale și internaționale. Studenții doctoranzi au beneficiat și beneficiază de burse de studiu, burse Fulbright, precum și alte tipuri de resurse. Colaborarea a fost dintotdeauna un punct forte al Facultății de Informatică, cu atât mai mult în cadrul Școlii Doctorale, unde studenții doctoranzi au realizat numeroase lucrări de cercetare cu studenții doctoranzi sau chiar profesori din străinătate. Prin acordurile deja stabilite de Școala Doctorală de Informatică, studenții doctoranzi se pot bucura de acces la baze de date și diverse proiecte și programe de cercetare.

 Dobândirea titlului de doctor în domeniul informatic este un deziderat pe care studenții doctoranzi de la Școala Doctorală de Informatică îl văd ca o necesitate în soluționarea sau mai bine zis depășirea sincopelor existente aferente domeniului informaticii.

 Noi, Școala Doctorală de Informatică, dorim tuturor studenților doctoranzi să finalizeze acest stagiu de pregătire doctorală cu cea mai înaltă distincție, Summa Cum Laude.

 Prezentăm în continuare câteva opinii ale persoanelor care au dobândit titlul de doctor.

Alumni din cadrul Școlii Doctorale de Informatică

Petru Rebeja – Lead Technical Designer la Cegeka România din Iaşi

  „Celor care cred că doctoratul înseamnă o perioadă anevoioasă sau chiar de-a dreptul grea, le spun din proprie experienţă: da, aveţi dreptate. Doctoratul este greu în orice domeniu şi informatica, domeniul care a înregistrat în ultimele trei decenii o explozie a subiectelor de cercetare, nu este o excepţie de la această regulă.
 Dar doctoratul nu trebuie să fie uşor. Doctoratul, cel puţin pentru mine, înseamnă dedicare, disciplină, rigurozitate şi nu în ultimul rând auto-depăşire — în cercetare şi nu numai. Or, pentru a însuşi aceste abilităţi, alături de multe altele şi pentru a face faţă nu puţinelor provocări din perioada studiilor de doctorat, ai nevoie de susținere, ceea ce Şcoala Doctorală de Informatică oferă din plin.
    Le sunt profund recunoscător conducătorului de doctorat — dl. Dan Cristea, membrilor comisiei de îndrumare: dl. Adrian Iftene, dna. Mihaela Breabăn şi dna. Diana Trandabăţ, directorului şcolii doctorale — dna. Lenuţa Alboaie, şi tuturor membrilor personalului administrativ, în special doamnelor Lavinia Pîrîu şi Adriana Bejinariu.
    Domnul profesor Dan Cristea şi membrii comisiei de îndrumare m-au ajutat să însuşesc procesul de cercetare, dându-mi sfaturi în situaţiile în care era nevoie de îmbunătăţiri şi corectându-mă atunci când făceam erori, până când am reuşit să ajung la standardele de cercetare ale şcolii doctorale. Şi pentru că, din punct de vedere formal, doctoratul nu înseamnă doar cercetare ci şi urmarea unui set de proceduri, dna director Lenuţa Alboaie alături de personalul administrativ m-au ghidat în acest labirint procedural astfel încât să ajung cu bun sfârşit la finalul studiilor.
    Da, doctoratul nu este uşor, dar dacă ar fi să aleg l-aş face din nou: pentru că doctoratul m-a transformat în profunzime şi pentru că pe parcursul acestei metamorfoze am primit tot sprijinul de care am avut nevoie.

Sebastian Ciobanu – Asistent univ. dr. asociat la Facultatea de Informatică din Iași

 

„Motivele înscrierii la doctorat: dorința de a putea preda la facultate full-time (nu neapărat în timpul doctoratului și nu neapărat imediat după terminarea sa); dorința de a aprofunda domeniul învățării automate.

Oportunitățile oferite în carieră: 

  • au existat internshipuri (în firme de IT) și pentru doctoranzi și am putut profita de acest lucru;
  • deși nu am predat full-time la facultate în timpul doctoratului, am avut acest drept ca oricare alt doctorand;

Ce experiențe am acumulat pe parcursul Școlii Doctorale:

  • pe scurt, legate de articolele științifice:
    • conceperea ideii de pornire
    • implementarea codului asociat lor
    • scrierea lor în mai multe iterații
    • prezentarea lor (în cazul conferințelor)
    • învățarea primirii de feedback din partea profesorilor îndrumători și a recenzorilor (nu zic că a fost ușor acest pas 🙂)
    • răbdare: de la ideea de pornire până la publicare durează măcar câteva luni; pentru unul din articolele mele, deși am făcut pauze de la el, de la start la publicare au trecut chiar 2 ani
  •  legate de responsabilizare:
    • la licență și la master, structura anului este oarecum clară: 2 semestre, fiecare cu săptămâni de predare, sesiune, vacanță; la doctorat, limitele nu mai sunt atât de clare; spre exemplu, dacă la licență eram împlinit după sesiune că am încheiat un semestru și am ceva palpabil (notele de la final), la doctorat puteam lucra un semestru la o idee, dar care nu se concretizează într-un articol din diverse motive; sigur, au existat și cazuri când într-un semestru mi-am propus un articol și au ieșit două 🙂.
    • în cazul meu, deși atunci când am semnat contractul de studii doctorale credeam că am înțeles care sunt regulile de absolvire a doctoratului, de fapt mai erau niște reguli pe care le-am aflat abia la începutul anului 2.
    • după cum mi-au spus profesorii coordonatori, deși m-am sfătuit cu dumnealor de-a lungul doctoratului, eu a trebuit să fiu stăpân pe ce/cât/când am lucrat pentru doctorat.
    • totuși, ca să nu îmi fi creat așteptări nerealiste, ar fi trebuit să fi fost conștient că unele parți pot fi controlate (ce idee aleg, ce referat fac, când prezint referatul, unde aleg să public, cât timp aloc pe zi/săptămână pentru doctorat etc.), iar altele nu (ideea inițială poate fi deja publicată sau eronată sau poate să nu ducă la ceea ce mă aștept; acceptarea sau respingerea articolului pentru publicare; durata pentru venirea acestui răspuns de accept/reject în cazul revistelor etc.)
  •     legate de perfecțiune: 
    •     dacă era să fac un doctorat “perfect”:
      • probabil nici acum nu aveam primul articol publicat pentru că, intrând în miezul problemei, îmi tot veneau idei de a încerca ceva nou
      • sau, mai rău, probabil nici acum nu îmi aveam setată direcția de cercetare, pentru că, având libertate de alegere și dorind să aleg cât mai bine, aș fi luat la rând miliardele de idei de cercetare legate de învățarea automată existente pe Web, lucru pe care probabil nu îl poți face nici într-o viață de om.
      • totuși, a trebuit să rețin că doctoratul nu durează o infinitate de ani și că trebuie furnizate articolele și teza în, ideal, 3 ani; astfel, pe mine m-a ajutat faptul că de obicei mi-am setat termene-limită pentru articole: am căutat conferința unde să public și știam că până la termenul ei limită (pentru trimiterea lucrării științifice) trebuie să produc măcar o primă versiune a articolului.”

 

Paul Diac – Lector univ. dr. la Facultatea de Informatică din Iași

  „M-am înscris la doctorat în 2013 după câţiva ani de lucru în industrie atât în ţară cât şi în străinătate. Proaspăt revenit în Iaşi, îmi doream cel puțin să experimentez ceva diferit. De la început am lucrat sub supervizarea atât a dl. profesor Cornelius Croitoru cât şi a dl. profesor Dan Cristea. Pe parcursul celor şapte 🙂 ani am avut ocazia să colaborez şi cu alţi profesori şi studenţi din facultate, în patru domenii de cercetare mai mult sau mai puţin corelate. Am profitat de “luxul” de a nu avea alt job în timpul doctoratului – cu excepţia a două stagii de vară, şi am putut astfel să mă implic şi în alte activităţi cum ar fi pregătirea studenţilor pentru concursurile de algoritmică. Totuşi sfatul meu pentru doctoranzi este să fie ceva mai concentraţi pe domeniul tezei. Cu toate că din orice colaborare vei avea ceva de învăţat, timpul trece. Un alt sfat personal este să nu amânaţi redactarea unei lucrări / articol dacă aţi ajuns la o idee pe care o consideraţi solidă: în cel mai rău caz, până şi recenziile unui refuz vă vor ajuta să vedeţi unde vă situaţi, să aveţi o apreciere mai realistă asupra domeniului. Din păcate, cred că parte semnificativă dintre doctoranzi renunţă chiar înainte de acest prim pas.

  În viitor, doctoratul îmi va permite să rămân în facultate şi astfel sper să am o activitate mai diversă, flexibilă şi socială relativ la oportunitățile din industrie.”

Anca-Maria Nica – Lector univ. dr. la Facultatea de Informatică din Iași

„Experiența mea în ceea ce privește studiile doctorale a fost una deosebit de frumoasă. A durat 6 ani până la susținerea tezei. În tot acest timp am fost într-un mediu de creștere profesională minunat.

Țin să menționez că îndrumătorul meu de doctorat, domnul profesor univ.dr. Ferucio Laurenţiu Ţiplea, prin stilul pe care şi l-a dezvoltat, are această abilitate de „părinte” şi călăuză în dezvoltarea celor pe care îi îndrumă. Astfel am fost binecuvântată cu oameni deosebiți în jurul meu de la care am avut mereu atât ajutor cât şi modele demne de urmat.

  Am avut această dorință de a „prinde meserie” de la un profesionist şi iată că mi s-a îndeplinit. Fiind sub îndrumarea domnului profesor, am făcut parte şi din grupul de cercetare pe care îl coordonează şi astfel am avut ocazia să văd cum lucrează în mai multe sfere: ca lider, în îndrumarea celor din grup şi a studenților pe care îi îndrumă la licență / disertație / doctorat, ca organizator, în cadrul conferinței BalcanCryptSec 2018, ca dascăl, la cursuri şi seminarii, dar mai ales ca cercetător, în cadrul conferințelor la care am participat şi eu, dar mai ales în pregătirea articolelor – munca din spatele „scenei”. Ritmul şi focusul lui sunt de fiecare dată uimitoare, zeci de pagini cu notițe şi remarci apărute așa, într-o noapte – două, de la o întâlnire de lucru la alta.

  În cadrul grupului de cercetare am fost profund impresionată de unitatea în colaborare şi comunicare. Când era ceva de făcut, cei cu experiență mai mare erau primii care se ofereau să facă taskurile care apăreau, dându-ne astfel un bun exemplu şi nouă, celor care eram la început de drum.

  Tot din grupul de cercetare a mai făcut parte şi domnul profesor Sorin Iftene, pe care l-am admirat încă de când eram la facultate, când la orele de Criptografie – materie care m-a fascinat de când am descoperit-o – ne încuraja mereu şi ne aprecia pentru micile reușite de la fiecare laborator. Am avut bucuria ca dumnealui să îmi coordoneze şi studiul întreprins la lucrarea de licență, unde am făcut un studiu criptografic pe limba română, creând anumite statistici pe corpusuri imense, pentru a identifica „amprenta” limbii române din punct de vedere criptanalitic.

  Dar revenind la experiența propriu zisă a doctoratului, au fost mai mulți factori care au contribuit la dezvoltarea mea. Am început în 2014, cu gândul la seganografie – dar nu era atunci momentul pentru acest subiect, așa că am făcut cunoștință cu criptografia bazată pe lactici. Am studiat acest subiect în toamna lui 2014, după care am început, din iarnă, să țin seminarii de criptografie. Când am aflat, m-am înscris la un curs de public speaking al lui Andy Szekely – „Speaker elite”. Astfel, în 10 săptămâni am putut depinde bazele unei comunicări eficiente şi îi sunt profund recunoscătoare pentru acest curs lui Andy. M-a ajutat enorm. M-am bucurat mult de această experiență de predare şi mi-a prins foarte bine. Tot în acea perioadă domnul profesor Ţiplea a început un proiect de cercetare în care m-a implicat şi pe mine, ocazie cu care mi-am dezvoltat cunoștințele despre reziduurile pătratice şi am aflat pentru prima dată de criptografia bazată pe identitate, domeniu în care mi-am susținut şi teza de doctorat. Domnul profesor Ţiplea are un dar deosebit (pe care cred că prin muuultă muncă şi l-a dezvoltat) şi anume, printr-o mică povestioară / analogie / schemă / descriere îți pune bazele înțelegerii unor noțiuni oricât de complicate, oricât de „SF”, astfel încât tu să poți să îți creezi o bază, o structură, pe care să clădești, să dezvolți apoi tematicile respective. Acestea m-au ajutat foarte mult ca într-un timp scurt să pot înțelege concepte total noi.

  Un alt mijloc de creștere l-au reprezentat școlile de iarnă / vară la care am participat atât în țară (Summer School on Secure and Trustworthy Computing – Bucureşti, EBSIS – Sinaia, Timmendorfer Strand,  Villars-sur-Ollon), cât şi în străinătate (BIU Winter School, Tel-Aviv), iar din 2018 am susţinut un workshop pe tematici criptografice la școala de vară Jassy de la Iași. Cu sprijinul facultății şi prin proiectul domnului profesor Emanuel Onica am putut participa la mai multe conferințe naționale şi internaționale, foarte constructive şi utile, cum a fost Lightweight Crypto Day 2018, vestita conferință EUROCRYPT2018 – Tel-Aviv şi  Big Data is Watching You: Privacy in the Cloud Computing Era (Neuchâtel – Elveţia). CryptoAction a fost de asemenea o acțiune care a facilitat întâlniri internaționale foarte utile şi care au făcut posibile discuții şi colaborări în sfera criptografică internațională (Sutomore – Muntenegru, Budapesta – Ungaria).

  Sunt așadar recunoscătoare tuturor celor care mi-au fost alături în această minunată etapă a vieții mele şi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate acestea, inclusiv pentru minunea de a putea susține teza de doctorat cu o audiență de vreo sută de persoane, chiar înainte cu 2 zile de a se opri activitățile on-site în cadrul facultății noastre, pe 10 martie 2020.

  Prin prisma acestei experiențe pe care am avut-o, pot acum să spun că, pentru cei care caută să se dezvolte în această direcție de cercetare, doctoratul, când ai un mediu de creștere care te susține, poate reprezenta o excelentă temelie pentru cariera pe care şi-o doresc.”

  Croitoru Eugen – Lector univ. dr. la Facultatea de Informatică din Iași

     „Eu am avut un doctorat foarte dificil – și profund transformativ. Am început având o perspectivă filosofică profund greșită și auto-contradictorie – Pozitivismul Logic. În timpul doctoratului, prin actul de cercetare și evaluare inter pares, am putut sa înțeleg aceste contradicții, și sa îmi asum o perspectivă filosofică critică. Dincolo de cercetarea mea, acest lucru mi-a schimbat perspectiva asupra limitelor cunoașterii, teoriei informației și a logicii clasice. Domnul prof.univ.dr. Henri Luchian a fost un conducător doctoral minunat, întrucât mi-a ghidat înțelegerea respectându-mi, prin tot acest proces, libertatea academică.
Bineînțeles, acest proces anevoios a luat mult timp și dificultățile logistice nu au întârziat să apară. Aş dori să mulțumesc domnului Decan, prof.univ.dr. Adrian Iftene și Facultății de Informatică pentru ajutorul material fără de care nu aş fi putut finaliza studiile doctorale.